vineri, 11 mai 2012

„Tabelul nominal cu experţii criminalişti autorizaţi" 

 nu răspunde cerinţelor justiţiabililor

 

        Conform atribuţiilor prevăzute în Legea nr. 156 / 2011, Ministerul Justiţiei a publicat pe site-ul său oficial şi   în Monitorul Oficial al României nr. 4482 din 16 decembrie 2011, Partea a IV a „Tabelul nominal cu experţii criminalişti autorizaţi, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 75 / 2000 privind organizarea activităţii de expertiză criminalistică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 488 / 2002, modificată şi completată prin Legea nr. 156 / 2011”.
     Conform spiritului legilor susmenţionate, acest Tabel ar trebui să fie un instrument util la dispoziţia Instanţelor judecătoreşti, a organelor de urmărire penală şi a părţilor aflate în proces, pentru alegerea, încuviinţarea, respectiv numirea experţilor criminalişti şi implicit  pentru sporirea celerităţii actului de justiţie.
      Modul în care a fost conceput şi realizat evidenţiază faptul că autorii acestuia  nu au respectat nici-un criteriu de grupare a experţilor înscrişi, criteriu menit să uşureze alegerea acestora de către organele judiciare sau de părţile aflate în proces.
     Experţii nu sunt grupaţi în ordine alfabetică, după judeţul de domiciliu sau după competenţa teritorială a Instanţelor.
     Tabelul nu prevede posibilitaţi moderne si rapide de contactare a expertului cum ar fi : telefon, E-mail, site, etc. Singurele informaţii în acest sens sunt o adresă postală nr. si seria carţii de identitate.
      Nu se ţine seama de compatibilitatea sau incompatibilitatea experţilor. De exemplu, în Legea nr. 156 / 2011, la art.V, al. 7 (SECTIUNEA a 2 a-Incompatibilităţi şi interdicţii), se prevede expres că „Experţilor criminalişti le este interzis: a) sa participe la efectuarea expertizelor criminalistice in perioada in care deţin calitatea de experţi criminalişti in cadrul INEC; b) sa efectueze expertize criminalistice in afara celor realizate in cadrul INEC”. Dispoziţii cu privire la incompatibilitatea experţilor criminalişti din Poliţie  se regăsesc şi in Legea nr. 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane actualizata prin Legea 60/2009 şi în Legea privind statutul poliţistului.
     Concret, tabelul cuprinde în proporţie de peste 85%  angajaţi ai statului, fie ai Ministerului Justiţiei (Institutul Naţional de Expertize Criminalistice - INEC), fie ai Ministerului Administraţiei şi Internelor (unităţi din subordinea Inspectoratului General al Politiei Române). În faţa acestui Tabel cel care doreşte să consulte ori să angajeje un expert criminalist autorizat, este dezinformat si descurajat.
    De exemplu pentru expertiza grafică sunt înscrise în tabel 234 de nume. Dintre acestea, 183 reprezintă experţii angajaţi ai celor două ministere, deci incompatibili şi doar  51, experţi autorizaţi compatibili, care pot fi recomandaţi de părţile aflate în proces să participe la efectuarea expertizelor criminalistice dispuse de instanţe sau care pot sa le consilieze ori să efectueze expertize extrajudiciare.   
      Din relatările justiţiabililor aflaţi în situaţia de a consulta Tabelul cu experţi criminalişti autorizaţi  rezultă că şansele de a alege un expert compatibil sunt extrem de reduse datorită modului în care este întocmit tabelul.
     Până a ajunge la unul dintre cei compatibili, care sunt răspândiţi  fără nicio regulă şi în prima parte şi la mijlocul şi în ultima parte a tabelului, consultantul Tabelului va trebui sa telefoneze la INEC ori la Inspectoratele de politie, să ceară legătura cu expertul al cărui nume a fost ales din tabel, legătură care de cele mai multe ori este refuzată sub pretextul  respectării unor regulamente interioare. Dacă totuşi reuşeşte, expertul contactat îi va răspunde( după ce  înţelege despre ce este vorba ) că se află în incompatibilitate… Şi încercările se vor repeta de „n” ori până când va nimeri expertul potrivit.
     Ţinând seama de cele prezentate, se impune  demararea unei operaţiuni de  restructurare a Tabelul nominal cu experţii criminalişti autorizaţi, astfel încât acesta să devină cu adevărat un instrument de lucru  funcţional, atât pentru Instanţe cât şi pentru justiţiabili.
   În acest scop, compartimentul de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei  ar trebui să colaboreze cu Asociaţiile profesionale ale experţilor criminalişti autorizaţi pentru găsirea celor mai bune formule de prezentare atât pe site-ul oficial al MJ, cât şi la nivelul fiecărei Instanţe.
    După studierea  diferitelor liste si tabele cu practicanţii unor profesii liberale cum ar fi: avocaţi, medici, psihologi, mediatori, experţi tehnici judiciari, experţi contabili, etc.
    Apreciem că modelul utilizat de mediatori ar fi cel mai potrivit cerinţelor impuse de publicarea experţilor criminalişti.
     In Tabloul mediatorilor autorizaţi  se pot accesa rapid  numele şi prenumele, in ordine alfabetică, total sau pe judeţe. La fiecare mediator există o rubrica intitulată „Detalii” unde se prezintă date referitoare la: sediul profesional, pregătire, vechime inprofesie, domenii de specializare, forma de practicare a profesiei, asociatii si organizatii profesionale unde este membru, date de contact(telefon, E-mail, Web).  Interesantă este posibilitatea rapidă de verificare a statusului celui înscris care prevede trei posibilităţi: „Are drept de exercitare”, „Nu are drept de exercitare” şi „Suspendat”. 
           
      Ne exprimăm opinia că realizarea unui Tabel nominal cu experţii criminalişti autorizaţi, modern şi uşor accesibil pentru orice persoană interesată ar contribui la creşterea celerităţii actului de justiţie, şi ar răspunde mai bine cerinţelor justiţiabililor. 

              Expert criminalist autorizat,
              Conf. univ. dr. Gh. Păşescu

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Observatii la proiectul de Lege privind modificarea O. G. 75/2000

OBSERVAŢII
la
Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei nr. 75/2000 privind autorizarea experţilor criminalişti care pot fi recomandaţi de părţi să participe la efectuarea expertizelor criminalistice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi privind Regulamentul pentru autorizarea laboratoarelor private de expertize criminalistice


                         
                       
                        Proiectul, elaborat şi sustinut de Ministerul Justiţiei, este neclar încă din titlul său  care se referă la trei probleme complet diferite numerotate cu art. I, art. II şi art. III astfel:
                        art. I. modificarea şi completarea Ordonanţei nr. 75/2000 privind autorizarea experţilor criminalişti care pot fi recomandaţi de părţi să participe la efectuarea expertizelor criminalistice
                        art. II.modificarea şi completarea Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi
                  art. III. Regulamentul pentru autorizarea laboratoarelor private de expertize criminalistice

                        Art. I. desfiinţează practic reglementările referitoare la constituirea (autorizarea) unui corp distinct de experţi criminalişti din rândul cărora părţile în proces pot alege si recomanda pe cei care le vor reprezenta, participând la efectuarea expertizelor criminalistice care au fost  dispuse de organele judiciare laboratoarelor şi Institutelor criminalistice de stat şi îl înlocuieşte cu un Tabel centralizat care cuprinde absolut toţi experţii criminalişti salariaţi ai Ministerului Justiţiei şi ai Ministerului Administraţiei şi Internelor.
                        Acest articol cuprinde numeroase confuzii, ambiguităţi sau neclarităţi, generate de reglementările contradictorii pe care le conţine. Iată câteva exemple:

1.         Prima dintre aceste reglementări se referă la dobândirea calităţii de Expert criminalist.  Nu este clar dacă această calitate se dobândeşte odată cu încadrarea în Institutele si laboratoarele de criminalistică (aşa cum se prevede în art. I, la punctele 2, 3 şi 5) sau după înscrierea în Tabelul nominal cuprinzând experţii criminalisti autorizati, constituit la nivel naţional, de Ministerul Justiţiei (conform pct. 8 din partea I).
             Se creează impresia că simpla angajare sau înscriere pe Tabel  sunt condiţii suficiente pentru ca o persoană să devină expert criminalist.
                
                 2.  A doua se referă la calitatea de expert criminalist autorizat.        Nu este clar dacă această calitate se referă la experţii oficiali sau la cei independenţi (privaţi).
 Dacă raţiunea întocmirii „Tabelului nominal cuprinzând experţii criminalişti autorizaţi” este aceea  de a oferi părţilor în proces, posibilitatea să-şi aleagă un expert independent care să le reprezinte la efectuarea expertizei, rezultă că în acest tabel  nu trebuie să fie trecuţi  experţii care îşi desfăşoară activitatea în cadrul institutelor publice sau laboratoarelor publice (aşa cum se prevede în art II, secţiunea a 2-a art 896).
                  Din lectura art. I, punctele 3, 5, 7, 8 şi 11 rezultă că pe acelaşi tabel se trec toţi experţii criminalişti din România indiferent că sunt independenţi sau angajaţi ai M.J.ori M.A.I.
                 3. Deşi se vorbeşte de „regulile generale de autorizare” ale experţilor criminalişti (art. I, pct.11), aceste reguli de autorizare nu se regăsesc în nici unul   dintre cele trei articole  ale proiectului de lege numerotate cu I,II,III. Practic dispare notiunea de „expert criminalist autorizat”
               
     4. In art. III se propun reglementări  cu privire la autorizarea laboratoarelor private de expertize criminalistice dar nu se vorbeşte nimic despre experţii criminalişti privaţi, astfel încât din lectura acestui proiect de lege rămâi cu convingerea că expertii criminalisti angajati la stat sunt in acelasi timp si experti criminalişti privaţi dacă şi-au constituit laboratoare private de expertiză criminalistică, fie individual, ca persoană fizică autorizată, fie prin asociere, ca societate civilă profesională cu răspundere limitată şi personalitate juridică,   
               
               5 Deşi prin acest art. III. proiectul se doreşte a fi un promotor al liberalizării profesiei de expert criminalist şi un act normativ care desfiinţează monopolul de stat asupra expertizei criminalistice, prin instituirea unei comisii mixte formată din reprezentanţii a două ministere, MJ şi MAI care va acredita şi va autoriza funcţionarea laboratoarelor criminalistice independente (particulare) se anulează practic privatizarea acestora.
               Toate profesiile libere  ( psihologi, mediatori, avocaţi, farmacişti. medici etc.) precum şi alte categorii de experţi (tehnici, contabili, medici legisti) au organisme independente de conducere alese de  organizaţiile profesionale respective şi nu sunt dependente de niciun Minister.
                 Din motivele susmenţionate ca şi din altele, considerăm că acest proiect  ar trebui să se refere în exclusivitate la modificarea şi completarea Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea. 

                
                 Problemele de la art. I şi art. III ale proiectului susmenţionat sunt reglementate mai complet, mai clar şi cu respectarea normelor europene în materie în  Proiectul de lege privind exercitarea profesiei de expert criminalist privat. Organizarea şi funcţionarea Colegiului Experţilor Criminalişti  din România, iniţiat de Asociaţia Criminaliştilor din  România împreună cu Senatul României şi publicat pe sit-ul Asociaţia Criminaliştilor din  România unde poate fi consultat de oricine.



                                                                                   

joi, 25 noiembrie 2010

Despre monopolul statului asupra laboratoarelor de expertiză criminalistică

În actualul stadiu  de evoluţie a sistemului judiciar românesc, în care experţii criminalişti constituie o comunitate bine structurată care îşi demonstrează pe zi ce trece  utilitatea socială, fără deviaţii de ordin politic sau alinieri partinice, expertiza criminalistică nu se mai poate cantona doar în spectrul autorităţii publice, în instituţii mai mult sau mai puţin obediente structurilor de forţă ale statului.
          Este de notorietate faptul că în România laboratoarele de criminalistică constituie monopol de stat, deşi aceasta vine în contradicţie cu procesul de reformare a justiţiei aflat în plină desfăşurare la noi în ţară dar şi cu directivele UE care promovează instituţia expertului independent.
          Existenţa monopolului de stat în domeniul expertizei  criminalistice este o stare de fapt resimţită în practica judiciară datorită modului în care sunt organizate şi funcţionează laboratoarele de specialitate în acest domeniu. Astfel, în România expertizele criminalistice se efectuează instituţionalizat, de către experţi oficiali angajaţi ai statului, în laboratoarele din structura Institutului Naţional de Expertize Criminalistice (INEC) aflat în subordinea Ministerului Justiţiei şi ale Institutului de Criminalistică din Inspectoratul General al Poliţiei Române (IC - IGPR), din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. 
          Sistemul actual de organizare a acestor laboratoare de expertiză a rezultat din aplicarea parţială, restrictivă, a prevederilor legale ce reglementează acest domeniu, prevederi care sunt permisive pentru înfiinţarea laboratoarelor private.   Conform art.1(1) din Legea nr. 488 din 11 iulie 2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 75/2000 privind autorizarea experţilor criminalişti:
 Expertizele criminalistice se efectuează de experţi oficiali în institutele şi laboratoarele de expertiză criminalistică, înfiinţate potrivit dispoziţiilor legale.” .         Din această prevedere nu rezultă institutele şi laboratoarele de expertiză criminalistică trebuie să fie proprietate de stat ci doar  înfiinţate potrivit dispoziţiilor legale, deci pot să fie şi proprietatea unor societăţi particulare înfiinţate conform legii.
          În art. 119 al (2) Cod procedură penală, se vorbeşte de asemenea de laboratoarele  de expertiză criminalistică fără a se preciza că acestea trebuie să facă parte exclusiv, din structura unor instituţii ale statului. Din interpretarea aliniatelor (1) şi (2) acelaşi articol, rezultă că  experţii din cadrul acestor laboratoare (indiferent că sunt de stat sau private) sunt consideraţi experţi oficiali.
          Existenţa monopolului de stat instituit prin actele normative menţionate este combătută chiar pe cale legislativă  de acte normative care pun semnul egalităţii, sub aspectul competenţei, între experţii „oficiali” şi cei privaţi . Astfel, în materie penală, conform art.IX-2 şi X-2 din Titlul XVI al Legii nr. 247/2005 „(4) Constatările tehnico-ştiinţifice şi expertizele dispuse de DNA şi DIICOT pot fi efectuate şi de alţi specialişti sau experţi din instituţii publice sau private române sau străine, organizate potrivit legii, precum şi de specialişti sau experţi individuali autorizaţi sau recunoscuţi, potrivit legii."
         
          Monopolul de stat asupra laboratoarelor criminalistice generează disfuncţii  în sistemul judiciar. Vom evidenţia cu titlu de exemple câteva dintre acestea.
          Conform reglementărilor legale actuale şi regulamentelor proprii de funcţionare, laboratoarele de expertiză criminalistică din sistemele  M.A.I. şi M.J. nu pot răspunde solicitărilor de efectuare a expertizelor şi altor lucrări de specialitate venite în mod direct de la persoanele fizice, deoarece asemenea activităţi le sunt dispuse în exclusivitate, pe bază de rezoluţii motivate, ordonanţe sau încheieri de organele de urmărire penală şi Instanţele judecătoreşti numai în dosarele aflate pe rolul acestora. Cu mici nuanţări, situaţia este aceeaşi şi faţă de persoanele juridice.
          Aflându-se fie în organigrama M.A.I., fie a celei M.J., laboratoarele de expertiză criminalistică şi-au adaptat compartimentele la atribuţiile specifice acestor ministere. Astfel, laboratoarele din reţeaua M.A.I. execută activităţi specifice şi expertize ce privesc dosarele de natură penală aflate în lucru la organele de urmărire penală iar cele din reţeaua M.J. răspund, de regulă,  solicitărilor venite de la Instanţele judecătoreşti, cu preponderenţă, cauze civile.
          Laboratoarele din cadrul M.A.I. efectuează  lucrările gratuit iar cele din cadrul M.J., contra cost.
          Această „împărţire” a competenţelor creează dezechilibre în buna funcţionare a justiţiei, cum ar fi: supraîncărcarea cu lucrări a specialiştilor şi experţilor criminalişti din ambele sisteme, care generează la rândul lor întârzieri mari în finalizarea expertizelor şi implicit, depăşirea termenelor de soluţionare a cauzelor penale sau civile.
          Discrepanţa dintre numărul mare de solicitări şi numărul mic de experţi criminalişti prevăzut în statele de funcţiuni ale M.A.I. dar mai ales ale M.J.,  generează întârzieri cronice, ajungându-se la situaţia  inadmisibilă   în care o expertiză intră în lucru la 6 luni – 1 an de la data primirii şi înregistrării comenzii în evidenţele laboratorului.
          Efectivul redus al experţilor criminalişti oficiali, mai ales în cadrul Ministerului Justiţiei, influenţează negativ chiar rezultatul expertizelor , lipsind Instanţele judecătoreşti de posibilitatea cunoaşterii altor opinii în afara celor emise de cercul restrâns al specialiştilor din reţeaua laboratoarelor acestui minister care nu sunt deţinătorii adevărului absolut în marea diversitate a domeniilor criminalisticii.
          În modul actual de organizare reţeaua laboratoarelor de criminalistică din ministerul justiţiei  permite efectuarea unei prime expertize într-o cauză, la unul din laboratoarele interjudeţene,  urmată de posibilitatea efectuării unei noi expertize in cadrul  Institutului Naţional de Expertize criminalistice (INEC), după care ciclul se încheie. În acest fel, dacă într-o cauză civilă  au fost emise două concluzii contradictorii asupra aceleiaşi probleme Instanţa nu are posibilitatea de a se  adresa altui laborator de specialitate  deoarece în sistemul organelor statului, asemenea laboratoare nu mai există.
           În legătură cu imposibilitatea exprimării altei opinii s-ar putea obiecta că  potrivit al. (3) al art 120 Cpp, „părţile au dreptul să ceară numirea şi a câte unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care să participe la efectuarea expertizei”. Din nefericire, deşi această prevedere este foarte clară, în practica judiciară nu se ţine cont de ea deoarece  prevederile art.7al. (1) din  Ordonanţei Guvernului nr. 75/2000 privind autorizarea experţilor criminalişti restrânge participarea la „observaţii cu privire la obiectul expertizei” şi la „obiecţii la raportul de expertiză adresate organului judiciar” iar în baza acestora, reglementările interne ale INEC interzic legătura directă dintre expertul oficial şi experţii părţilor. Neoficial, persistă concepţia că experţii părţilor nu ar fi obiectivi din cauză că sunt plătiţi de acestea şi din această cauză opiniile lor nu sunt luate în consideraţie de organul de urmărire penală sau de judecător. 
          Din acest exemplu rezultă clar necesitatea înfiinţării unor laboratoare de expertiză criminalistică private, ai căror experţi pot exprima opinii independente faţă de cele contradictorii formulate în rapoartele anterioare.
          Atunci când este nevoie de concluzii obiective, expertul nu trebuie subordonat decât adevărului ştiinţific demonstrat. Ministerele de justiţie din alte state membre UE si SUA nu au ca obiect de activitate validarea sau autorizarea de experţi judiciari, aceasta fiind exclusiv sarcina unor asociaţii profesionale, a organelor judiciare si/sau a părţilor, pe baza dovedirii competentei profesionale atât  prin CV cât şi prin standardele de calitate a laboratorului privat din care face parte.
          Odată cu fenomenul globalizării, abordările noi în criminalistică s-au extins în mod semnificativ. În ultimii ani mediul universitar, institutele de cercetare dezvoltare particulare, mari concerne şi holding-uri din vârful promovării tehnologiilor avansate, au scos pe piaţă metode noi de investigare ştiinţifică a câmpului infracţional şi de valorificare în laboratoare de expertiză a urmelor şi indiciilor descoperite la locul faptei.
          Aceste rezultate dovedesc că cercetările şi examinările criminalistice nu constituie apanajul exclusiv al instituţiilor statului, ele demonstrează potenţialul ştiinţific al existenţei unor laboratoare de expertiză care pot fi înfiinţate pe lângă instituţii private de tipul celor menţionate.
                        În climatul efervescent de modernizare a metodelor de investigare ştiinţifică aplicabile în activitatea judiciară ce se constată în Europa ca şi în alte ţări dezvoltate, considerăm că menţinerea monopolului de stat în domeniul laboratoarelor de expertiză criminalistică devine anacronic .
          Este momentul să fie încurajată concurenţa între specialiştii din variatele  domenii ale  criminalisticii prin apariţia unor laboratoare private, independente de expertiză criminalistică  care, beneficiind de  acelaşi statut juridic cu al celor de stat,  vor permite părţilor în proces şi organelor judiciare să cunoască opiniile mai multor experţi criminalişti cu privire la problema disputată, să-şi fundamenteze apărarea sau acuzarea pe argumente ştiinţifice.