joi, 25 noiembrie 2010

Despre monopolul statului asupra laboratoarelor de expertiză criminalistică

În actualul stadiu  de evoluţie a sistemului judiciar românesc, în care experţii criminalişti constituie o comunitate bine structurată care îşi demonstrează pe zi ce trece  utilitatea socială, fără deviaţii de ordin politic sau alinieri partinice, expertiza criminalistică nu se mai poate cantona doar în spectrul autorităţii publice, în instituţii mai mult sau mai puţin obediente structurilor de forţă ale statului.
          Este de notorietate faptul că în România laboratoarele de criminalistică constituie monopol de stat, deşi aceasta vine în contradicţie cu procesul de reformare a justiţiei aflat în plină desfăşurare la noi în ţară dar şi cu directivele UE care promovează instituţia expertului independent.
          Existenţa monopolului de stat în domeniul expertizei  criminalistice este o stare de fapt resimţită în practica judiciară datorită modului în care sunt organizate şi funcţionează laboratoarele de specialitate în acest domeniu. Astfel, în România expertizele criminalistice se efectuează instituţionalizat, de către experţi oficiali angajaţi ai statului, în laboratoarele din structura Institutului Naţional de Expertize Criminalistice (INEC) aflat în subordinea Ministerului Justiţiei şi ale Institutului de Criminalistică din Inspectoratul General al Poliţiei Române (IC - IGPR), din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. 
          Sistemul actual de organizare a acestor laboratoare de expertiză a rezultat din aplicarea parţială, restrictivă, a prevederilor legale ce reglementează acest domeniu, prevederi care sunt permisive pentru înfiinţarea laboratoarelor private.   Conform art.1(1) din Legea nr. 488 din 11 iulie 2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 75/2000 privind autorizarea experţilor criminalişti:
 Expertizele criminalistice se efectuează de experţi oficiali în institutele şi laboratoarele de expertiză criminalistică, înfiinţate potrivit dispoziţiilor legale.” .         Din această prevedere nu rezultă institutele şi laboratoarele de expertiză criminalistică trebuie să fie proprietate de stat ci doar  înfiinţate potrivit dispoziţiilor legale, deci pot să fie şi proprietatea unor societăţi particulare înfiinţate conform legii.
          În art. 119 al (2) Cod procedură penală, se vorbeşte de asemenea de laboratoarele  de expertiză criminalistică fără a se preciza că acestea trebuie să facă parte exclusiv, din structura unor instituţii ale statului. Din interpretarea aliniatelor (1) şi (2) acelaşi articol, rezultă că  experţii din cadrul acestor laboratoare (indiferent că sunt de stat sau private) sunt consideraţi experţi oficiali.
          Existenţa monopolului de stat instituit prin actele normative menţionate este combătută chiar pe cale legislativă  de acte normative care pun semnul egalităţii, sub aspectul competenţei, între experţii „oficiali” şi cei privaţi . Astfel, în materie penală, conform art.IX-2 şi X-2 din Titlul XVI al Legii nr. 247/2005 „(4) Constatările tehnico-ştiinţifice şi expertizele dispuse de DNA şi DIICOT pot fi efectuate şi de alţi specialişti sau experţi din instituţii publice sau private române sau străine, organizate potrivit legii, precum şi de specialişti sau experţi individuali autorizaţi sau recunoscuţi, potrivit legii."
         
          Monopolul de stat asupra laboratoarelor criminalistice generează disfuncţii  în sistemul judiciar. Vom evidenţia cu titlu de exemple câteva dintre acestea.
          Conform reglementărilor legale actuale şi regulamentelor proprii de funcţionare, laboratoarele de expertiză criminalistică din sistemele  M.A.I. şi M.J. nu pot răspunde solicitărilor de efectuare a expertizelor şi altor lucrări de specialitate venite în mod direct de la persoanele fizice, deoarece asemenea activităţi le sunt dispuse în exclusivitate, pe bază de rezoluţii motivate, ordonanţe sau încheieri de organele de urmărire penală şi Instanţele judecătoreşti numai în dosarele aflate pe rolul acestora. Cu mici nuanţări, situaţia este aceeaşi şi faţă de persoanele juridice.
          Aflându-se fie în organigrama M.A.I., fie a celei M.J., laboratoarele de expertiză criminalistică şi-au adaptat compartimentele la atribuţiile specifice acestor ministere. Astfel, laboratoarele din reţeaua M.A.I. execută activităţi specifice şi expertize ce privesc dosarele de natură penală aflate în lucru la organele de urmărire penală iar cele din reţeaua M.J. răspund, de regulă,  solicitărilor venite de la Instanţele judecătoreşti, cu preponderenţă, cauze civile.
          Laboratoarele din cadrul M.A.I. efectuează  lucrările gratuit iar cele din cadrul M.J., contra cost.
          Această „împărţire” a competenţelor creează dezechilibre în buna funcţionare a justiţiei, cum ar fi: supraîncărcarea cu lucrări a specialiştilor şi experţilor criminalişti din ambele sisteme, care generează la rândul lor întârzieri mari în finalizarea expertizelor şi implicit, depăşirea termenelor de soluţionare a cauzelor penale sau civile.
          Discrepanţa dintre numărul mare de solicitări şi numărul mic de experţi criminalişti prevăzut în statele de funcţiuni ale M.A.I. dar mai ales ale M.J.,  generează întârzieri cronice, ajungându-se la situaţia  inadmisibilă   în care o expertiză intră în lucru la 6 luni – 1 an de la data primirii şi înregistrării comenzii în evidenţele laboratorului.
          Efectivul redus al experţilor criminalişti oficiali, mai ales în cadrul Ministerului Justiţiei, influenţează negativ chiar rezultatul expertizelor , lipsind Instanţele judecătoreşti de posibilitatea cunoaşterii altor opinii în afara celor emise de cercul restrâns al specialiştilor din reţeaua laboratoarelor acestui minister care nu sunt deţinătorii adevărului absolut în marea diversitate a domeniilor criminalisticii.
          În modul actual de organizare reţeaua laboratoarelor de criminalistică din ministerul justiţiei  permite efectuarea unei prime expertize într-o cauză, la unul din laboratoarele interjudeţene,  urmată de posibilitatea efectuării unei noi expertize in cadrul  Institutului Naţional de Expertize criminalistice (INEC), după care ciclul se încheie. În acest fel, dacă într-o cauză civilă  au fost emise două concluzii contradictorii asupra aceleiaşi probleme Instanţa nu are posibilitatea de a se  adresa altui laborator de specialitate  deoarece în sistemul organelor statului, asemenea laboratoare nu mai există.
           În legătură cu imposibilitatea exprimării altei opinii s-ar putea obiecta că  potrivit al. (3) al art 120 Cpp, „părţile au dreptul să ceară numirea şi a câte unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care să participe la efectuarea expertizei”. Din nefericire, deşi această prevedere este foarte clară, în practica judiciară nu se ţine cont de ea deoarece  prevederile art.7al. (1) din  Ordonanţei Guvernului nr. 75/2000 privind autorizarea experţilor criminalişti restrânge participarea la „observaţii cu privire la obiectul expertizei” şi la „obiecţii la raportul de expertiză adresate organului judiciar” iar în baza acestora, reglementările interne ale INEC interzic legătura directă dintre expertul oficial şi experţii părţilor. Neoficial, persistă concepţia că experţii părţilor nu ar fi obiectivi din cauză că sunt plătiţi de acestea şi din această cauză opiniile lor nu sunt luate în consideraţie de organul de urmărire penală sau de judecător. 
          Din acest exemplu rezultă clar necesitatea înfiinţării unor laboratoare de expertiză criminalistică private, ai căror experţi pot exprima opinii independente faţă de cele contradictorii formulate în rapoartele anterioare.
          Atunci când este nevoie de concluzii obiective, expertul nu trebuie subordonat decât adevărului ştiinţific demonstrat. Ministerele de justiţie din alte state membre UE si SUA nu au ca obiect de activitate validarea sau autorizarea de experţi judiciari, aceasta fiind exclusiv sarcina unor asociaţii profesionale, a organelor judiciare si/sau a părţilor, pe baza dovedirii competentei profesionale atât  prin CV cât şi prin standardele de calitate a laboratorului privat din care face parte.
          Odată cu fenomenul globalizării, abordările noi în criminalistică s-au extins în mod semnificativ. În ultimii ani mediul universitar, institutele de cercetare dezvoltare particulare, mari concerne şi holding-uri din vârful promovării tehnologiilor avansate, au scos pe piaţă metode noi de investigare ştiinţifică a câmpului infracţional şi de valorificare în laboratoare de expertiză a urmelor şi indiciilor descoperite la locul faptei.
          Aceste rezultate dovedesc că cercetările şi examinările criminalistice nu constituie apanajul exclusiv al instituţiilor statului, ele demonstrează potenţialul ştiinţific al existenţei unor laboratoare de expertiză care pot fi înfiinţate pe lângă instituţii private de tipul celor menţionate.
                        În climatul efervescent de modernizare a metodelor de investigare ştiinţifică aplicabile în activitatea judiciară ce se constată în Europa ca şi în alte ţări dezvoltate, considerăm că menţinerea monopolului de stat în domeniul laboratoarelor de expertiză criminalistică devine anacronic .
          Este momentul să fie încurajată concurenţa între specialiştii din variatele  domenii ale  criminalisticii prin apariţia unor laboratoare private, independente de expertiză criminalistică  care, beneficiind de  acelaşi statut juridic cu al celor de stat,  vor permite părţilor în proces şi organelor judiciare să cunoască opiniile mai multor experţi criminalişti cu privire la problema disputată, să-şi fundamenteze apărarea sau acuzarea pe argumente ştiinţifice.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu